Maria Petre

Noi suntem oamenii pe care îi aşteptăm

Archive for the month “Iulie, 2012”

Ultimul act

Am ajuns la capătul acestei piese grotești dar îngrozitor de lungi. 8 ani din viața noastră. Cade cortina, dar cabotinul, actorul nebun continuă să joace în fața sălii goale. Împroașcă venin, ură, înghite flacăra democrației într-o țară în care toată lumea are telefoanele ascultate, arestează de-a valma profesori, procurori, prim miniștri, invocă Europa. Nu înțelege, în ruptul capului că piesa s-a terminat. Nu înțelege cine a dat spectatorilor lui atât de multe ștampile pe care scrie DA. Da, gata cu cinismul și minciunile voastre, nu vrem să mai furați și apoi să strigați hoții, nu mai vrem să-ți vedem pupilele inepte la butoanele țării. Nu ne e frică nici de Barroso, măcar celor care ne amintim cum se milogea în 2009 pe la grupurile politice din Parlamentul European pentru al doilea mandat, că să fie plătit mai bine decât președintele SUA. Trageți, vă rog, cortina peste cabotin.

De la tata

M-am abținut să fac vreun comentariu la tot ce s-a petrecut în ultima săptămână. Acum, că apele s-au mai limpezit, mi-am adus aminte o întâmplare cu tata. Morometele meu de la Grindu. Era într-un an de alegeri. Am mers la Grindu să găsesc un candidat de primar. Pentru PD, evident. După aceea, am trecut pe acasă, la ai mei. Tata m-a întrebat pe cine am ales și mi-a zis, scurt: «Nu e bun, nu iese»! Am fost foarte surprinsă și l-am întrebat de ce. Mi-a răspuns, la fel de scurt: «E neam prost, nu dă bună ziua la lume».

Și n-a ieșit. Mi-am adus aminte de asta, gândindu-mă la referendum. Și la cât de mulți din susținătorii actuali ai președintelui suspendat nu mai dau de mult timp bună ziua: Eba, Monica Macovei, Cristian Preda și mulți alții. Ce ar zice tata? Că tura asta nu mai iese. Și l-aș crede, era IMAS-ul  bunului simț.

Durere

De-ai fi tu salcie la mal, m-aș face râu în umbra ta.

Aceasta era melodia de deschidere de pe telefonul mobil al lui Neluțu, primarul de la Bucu. Andreea, fetița lui de 12 ani a murit înecată în Ialomița. În dimineața zilei de Sfântul Petru și Pavel. E cea mai mare dramă căreia o mamă, un tata, trebuie să-i supraviețuiască. Am fost sâmbătă la ei, inclusiv la slujbă. O icoană vie, cu sute de copii și de oameni plângând. De jur împrejurul unui îngeraș adormit. Cutremurătoare dramă pentru toți părinții de copii. Înmormântarea a fost azi. Când m-am uitat în calendarul ortodox am văzut că e Sfântul Leontie. Pe fetiță o chema Andreea Leontina, iar Sfântul se simțea legat de copiii necăjiți sau orfani. Acum acești părinți sunt orfani.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: