Maria Petre

Noi suntem oamenii pe care îi aşteptăm

Archive for the tag “primavara”

Viaţă din viaţă

De 19 zile a venit pe lume cea de-a doua dintre nepoţelele mele, Juliet Rose, la care abia aştept să ajung curând.

E o bucurie enormă şi-i sunt profund recunoscătoare pentru asta ei, micuţei scumpe şi copiilor mei mai mari, Andreea şi Yann, împreună cu care am aşteptat cu o mare emoţie evenimentul. Cu atât mai mare cu cât n-am putut să fiu acolo în momentul naşterii ei. E minunat să ai braţele pline de copiii copiilor tăi, aşa cum le am pline eu acum cu Eva, care a trecut de doi ani, şi cu Juliet Rose, despre care Eva vorbeşte tot timpul, ca o verişoară mai mare ce este. E minunat să vezi viaţă din viaţă pe care ai dat-o la rândul tău.

Prin coincidenţă, aşa cum Eva Nicole s-a născut de Sfântul Nicolae, ca un omagiu pentru bunicul patern pe care din păcate nu l-a cunoscut, Juliet Rose s-a născut în martie, mai devreme decât o aşteptam. În martie erau născuţi tatăl şi mama mea, adică străbunicii ei materni, dar şi bunicul său portughez.

Restaurantele Inimii

Am încheiat vineri 21 martie primul sezon de asigurare a unei mese calde pe zi pentru persoanele fără adăpost. Din 21 decembrie până pe 21 martie au fost oferite circa 3600 de porţii de hrană caldă, în adăpostul de la Baia comunală şi cu ajutorul voluntarilor, în alte locuri pentru cei lipsiţi de orice mijloc pentru a-şi asigura hrana.

Este doar un început, care a dovedit că se poate, că ne putem mobiliza, că ne pasă, că putem ajuta.

Mulţumesc donatorilor în primul rând, pentru generozitatea lor: d-lui Sitaru, d-lui Negoiţă, d-lui Crişan, d-lui Costandache, d-nei Iuliana Bulibaşa, d-lui Stănoiu, d-nei Tatiana Pop, d-lui Drăgoi de la Petstar, d-lui Roşca de la Itaro, d-nei Mariana Iancu de la Servicii comunale, d-nei Ioniţă de la Transmim, d-nei Elena Catargiu, d-lui Petrescu Eugen, d-nei Bianca Bălan, d-nei Dumitru Niculina, d-nei Antoaneta Pericli, d-nei Leca Nicoleta, d-nei Olga Picerea, d-nei Cristina Săvoiu. Mulţumesc presei locale şi membrilor asociaţiei noastre pentru susţinerea proiectului.

Şi multe şi speciale mulţumiri Andreei Conescu şi lui Ionuţ, care ne-au pregătit mâncarea şi au distribuit-o, zi de zi, neîntrerupt, în aceste prime trei luni de proiect.

Ne dorim din tot sufletul să mergem mai departe. Urmează alte componente ale proiectului şi pregătirea pentru iarna viitoare. Când ne dorim să ne extindem activitatea măcar la nivelul a 4-5 localităţi din judeţ, dacă nu vom avea capacitatea de a-l acoperi în întregime.

Update:

Între timp, am ajuns la micuţa mea scumpă, frumoasă şi vitează. E minunată, mi-a făcut cea mai mare surpriză posibilă, m-a aşteptat la aeroport. A fost una din puţinele incursiuni în viaţă asta de omuleţ. Ce să-ţi doreşti mai mult?

Anunțuri

De ce şi despre ce nu am mai scris

Nu am scris nimic după ce m-am întors de la Roma. O lună încheiată. M-am bucurat în tihnă de Eva mică, de copiii mei, de Paşti, de fiecare zi perfectă de primăvară, de fiecare dimineaţă de mai, de vişinul şi de bătrânul salcim înfloriţi pe rând la geamurile mele, de explozia de verde, de soare, de cuibăritul guguştiucilor, de bujori, de iasomie, de socul înflorit. Despre ce ar fi trebuit poate, să scriu, dacă primăvara n-ar fi fost atât de frumoasă?

Despre faptul că nu înţeleg, sub nicio formă, de ce am devenit, brusc, noi, România, de acord cu explorarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi de ce ne uităm, inerţi, la protestul oamenilor din Vama Veche?

Sau despre faptul că ne mirăm şi ne oripilăm ca şi cum ne-am trezit dintr-un somn adânc, că în România sunt chemaţi anual la comisiile de expertiză medicală mii de oameni fără mâini sau fără picioare. Numai că asta se întâmpla de ani buni, cu mult înainte de România europeană. Iar aceste comisii, ştie oricine, sunt aceleaşi care îi chinuie pe infirmi dar i-au pensionat medical, pe spagă mai mare decât pensia pe un an, pe multe mii de oameni apţi de muncă. Asta o ştim toţi, guvernanţi, guvernaţi, opoziţie, fiecare din noi cunoaştem oameni în carne şi oase care n-au avut de ales şi au plătit această taxă de tranziţie.

Şi n-am mai scris despre efectele benefice concrete ale descentralizării, atâta câtă avem, după mai bine de 20 de ani de la primele alegeri locale. Dacă, de exemplu, Festivalul Perlea, care se desfăşoară acum la Slobozia, ar fi depins în vreun fel de Ministerul Culturii şi nu de autorităţile locale, n-am fi vorbit de ediţia a 21-a ci ar fi devenit o amintire frumoasă, că multe altele.

Şi-n fine, n-am scris despre ruperea USL despre care se discută aprins în ultimele 2-3 zile. Dacă se va întâmpla, eu nu cred asta, cauza reală va fi toxina periculoasă a coabitării.

Semnele timpului

Sunt fascinată să descopăr mereu legătura între sărbătorile creștine și schimbarea de vreme. Azi e în calendarul creștin Întâmpinarea Domnului. Isus, la 40 de zile, exact atâtea sunt de la Crăciun, e dus în Templu, după legea lui Moise, de Maria și Iosif. În tradiție, azi e Ziua Ursului. Adică se spune că ursul iese pentru prima oară din bârlog. Dacă e  soare și își vede umbra se sperie și intră la loc, iar acest lucru înseamnă că primăvara nu e aproape. Mai stă acolo încă șase săptămâni, iar legenda spune că tot atât mai poate să țină iarna.

Tradițiile populare au întotdeauna un sens alegoric, mult mai larg decât repertoriul lor natural sau domestic. Legenda ursului e contraintuitiva, el știe să nu se lase păcălit de aparențe, înțelege că o rază de soare nu înseamnă automat venirea primăverii, iar cerul înnorat nu înseamnă neapărat vreme rea.

Unii dintre conaționalii noștri se bucură că iarna României ar mai putea dura. Derutând, cu bună știință comportamentul ursului, arătându-i o umbră pe care el, săracul, nu o vede. Cu jocuri de lumini și umbre, plimbă ursul alegoric – de exemplu Comisia Europeană și rapoartele ei, uneori penibile – într-un veșnic, susținut și tradițional-securist efort de manipulare și mistificare. Nouă, celorlalți, nu ne rămâne decât să împrumutăm din înțelepciunea ursului și să învățam din reperele tradiției, pentru a supraviețui nevătămați până la venirea primăverii.

Fascinația primăverii

Azi sunt Floriile. Explozia de primăvară, de viață, e tot mai clară. Mugurii de acum câteva zile s-au schimbat în flori de vișin la balconul pisicuțelor mele. Tot geamul e acoperit de florile vișinului și soarele se strecoară în casă printre ele. V-am mai povestit de cuibul pescărușilor noștri de pe acoperiș. Acum câteva minute el și-l păzea țanțos, cu aripile desfăcute, de o stăncuță hoață care vroia să îl atace. N-a avut nici o șansa. E fascinantă primăvara. Vezi totul crescând, în fiecare zi. La fel suntem și noi. Puiul nostru de om, Eva Nicole, care are acum 4 luni, râde, ascultă, gângurește, chiuie, crește frumos, încurajată de primăvară și înconjurată de dragoste. Fascinația primăverii e, de fapt, fascinația vieții. Înmugurim, înflorim, facem fructe, ne cad funzele, iernăm uneori și apoi de la capăt. Azi e ziua multor oameni dragi. Tuturor, LA MULȚI ANI!

Daruri

Chiar dacă a fost o vreme ușor cenușie, în ciuda ei, Ziua Femeii a fost o zi frumoasă. Și plină. De copiii mei, în primul rând. De Eva mică. De prietene, de flori, de trandafiri galbeni aduși de curier, pe seară, de la Mara. De femei minunate care și-au alungat grijile cotidiene pentru a petrece câteva momente frumoase împreună. De Catrinel și Spartacus, pisicile mele, cărora le place mult buchetul de trandafiri galbeni. Mulțumesc Ziua Femeii pentru darurile tale.

Semnele primăverii

Peisajul e încă amestecat cu zăpadă. Aș vrea să revin la casele care erau complet acoperite acum o lună. Să văd cum arată acum, sub semnele primăverii. De o săptămână se simte primăvara. Dimineața se aude cântecul vesel al guguștiucilor. Pe unul din hornurile blocului meu și pe coama acoperișului au revenit pescărușii. Da, avem de câțiva ani o pereche de pescăruși care-și fac primăvara cuib lângă unul dintre hornuri. Clocesc acolo, scot pui, îi cresc, îi învață să zboare și pleacă toamna, când puii lor sunt pescăruși în toată firea.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: