Tainele vieţii

Sunt departe de casă şi ecourile unui eveniment trist al vieţii mele sunt uriaşe. A murit ieri, în lipsa mea, mama soţului meu, adică soacra mea. Mi-a fost în ultimul timp frică de fiecare dată când am fost plecată că evenimentul se va petrece în acest timp. Iată că de ce îţi este frică, nu scapi.

I-am zis, de la început, mămică, aşa cum îi spuneau cei cinci copii ai ei, deşi mamei mele îi spuneam mamă. Nu ne-am supărat niciodată timp de 38 de ani. În ultimii ani de suferinţă ai ei, era tot timpul bucuroasă să mă vadă. O femeie care a crescut cinci copii şi căreia, deşi suferea de Alzheimer, instinctul de mamă i-a rămas neatins. Legăna mereu, mângâindu-i, bebeluşi de jucărie, păpuşi, ca o taină de nedesluşit, până aproape de sfârşit la cei 88 de ani pe care-i împlinise de Sf Dumitru. În ultima vreme nu mai vorbea deloc, dar ochii ei spuneau mai multe decât o mie de cuvinte.

Această femeie care a plecat acum mi l-a crescut pe Iuli de la 10 luni şi până după 3 ani. Ca bunica la rândul meu, îi sunt şi azi profund recunoscătoare şi-i mulţumesc acolo unde se află acum.

Ne întâmpina tot timpul cu ceva bun de mâncare când ajungeai la ea, iar mie îmi făcea special un lucru care ştia că îmi place foarte mult, îmi plac şi acum, turte calde pe plita de la maşina de foc, sau într-o cratiţă de tuci, pe aragaz.

Sărut mâna, MĂMICĂ, şi fie ca toate lacrimile şi mulţumirile noastre să-ţi însoţească treceres în lumea de lumină de dincolo.

Urmele celor plecați

De sărbători mi-e foarte dor de ei. Si mai mult ca-n restul zilelor.

Când eram tânără, la începutul carierei mele de soție și de mamă, eram mereu complexată de un lucru: mi se părea că nu pot să reproduc întocmai, pentru ai mei, atmosfera sărbătorii de acasă, de la Grindu. Aveam spaima asta de Crăciun dar și de Paște. Cu timpul mi-a mai trecut, dar mi-au rămas niște repere: nu fierb sarmalele decât în dimineața de Crăciun, de Paște am casa plină de zambile, de narcise, de cozonac proaspăt. Un singur lucru e complet rupt de tradiție: din cauza lui Spartacus care e fascinat de ouăle vopsite, și dacă le prinde le linge pe fiecare și apoi le rostogolește prin toată casa, trebuie să ascund coșul într-un loc sigur. Și să am grijă că uneori îl găsește.

Îmi place foarte mult mirosul acestor sărbători. Dar îmi lipsesc mama, tata, soțul meu, fratele meu.

Fotografie din alt veac