Maria Petre

Noi suntem oamenii pe care îi aşteptăm

Archive for the month “Aprilie, 2012”

Ole, ole, ole, ole…

MRU Bond

Copyright Iepurele Mizantrop

Arogantul nu mai e! E bine pentru sănătatea democrației, e bine pentru un partid care o luase razna, e bine pentru noi toți. Chiar dacă s-a întâmplat cu ajutorul migrației, și nu prin alegeri parlamentare. Dar vin și alegerile în curând.

E interesant, al doilea guvern de după revoluție care cade prin moțiune, primul a fost cel al lui Emil Boc. Și mai interesant e că n-a durat decât două luni! Dură lecția pentru aroganți! Pentru cei care se comportă ca și cum ar fi predestinați să ne conducă și care uită că încrederea mai trebuie și câștigată, și meritată.

Anunțuri

Cetățeanul Petre

Copyright Elmgreen and DragsetÎi anunț pe cei care tot bat câmpii despre modernizarea României că suntem la zeci de ani-lumină de asta. Pentru mine e incredibil cum am decăzut. Cum ne-am îndepărtat de acest obiectiv. Cetățeanul Petre a verificat asta zilele trecute. M-am dus la primărie să plătesc impozitele. Cele din care ei își fac veniturile proprii. Eram impozitată, pe 2012, pentru o mașină, radiată, lichidată fiscal, de același serviciu, în martie 2011. Ca să rezolvi această greșeală a lor, tu, cetățene Petre, mai faci o cerere, la un funcționar care nu e în birou, la 10 m distanță de ghișeul la care plătești. Unde porți o discuție demnă de Kafka. Nu relatez în mod intenționat detaliile, dar mă bucur că n-am fost eu primarul care să-și fi umilit astfel contribuabilii.

Ieri am fost într-o comună din Buzău, la Padina și de acolo am plecat spre Grindu, aflat la limita cu Buzaul. Semnal la intrarea în Ialomița? A fost, de mult. Acum nu mai e. Borne kilometrice? Nici una. Indicatoare kilometrice? Zero! Drumul? Un dezastru. Degeaba vin alegerile! Degeaba, dacă nu învățam să ne revendicam drepturile. Și să îi tragem la răspundere pe cei ce exercită puterea în numele nostru, fie ei funcționari sau politicieni.

Reflux politic

În fiecare zi un parlamentar al puterii actuale trece la opoziție. În Senat, opoziția a devenit chiar putere. Din perspectiva migrației politice, nu spun că asta e bine, e chiar rău și nu de acum, ci de vreo 20 de ani. E o vorba însă, ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Când actuala putere și-a făcut astfel majoritatea cu care guvernează, credea chiar că e bună migrația, că e necesară pentru „stabilitate politică”. Numai că această stabilitate nu s-a bazat niciodată pe un vot popular, și nici pe principii. S-a bazat pe o oaste de strânsură, care se împuținează pe zi ce trece. Ca la reflux. Se retrag apele sub atracția viitoarei puteri. Am văzut aseară, la o dezbatere despre prezidențialele din Franța, că și la ei e la fel. Mii de înalți funcționari au fugit deja de la Sarkozy la François Hollande. Politica e ca o maree peste tot.

Aroganță

Primul ministru zice că și-a învățat lecția, după ieșirea publică în urma căreia a fost catalogat drept arogant. Eu nu cred că și-a învățat-o. Pentru că a avut o nouă fază. Aseară. De tipul: mă bucur că opoziția a depus moțiune de cenzură. Așa mă pot adresa și lor în parlament. Ce poate fi asta decât o noua probă de aroganța? Rolul unui prim ministru, cu pretenții de independență, fie și intelectuală, e altul decât acesta la dezbaterea unei moțiuni de cenzură. Care moțiune ar trebui să fie un prilej de introspecție, și nicidecum de bucurie.

Dar, așa e soarta. Când crezi c-ai învățat ceva, firea îți joacă feste și o iei de la capăt. Până înveți cu adevărat. Se spune că repetăm de atâtea ori o experiență, până ne învățam lecția de viață din ea. Asta ca ființe umane. Ca responsabili publici la nivel de prim ministru al unei țări, am putea să ne dezbărăm mai repede de fire, cred eu. Iar ca popor, vom suferi de pe urma iluziei omului providențial până când ne invățăm lecția.

Așteptări fără acoperire

De ceva vreme mă surprinde de fiecare dată o secvență din jocul politic de la noi: opoziția crează niște așteptări pe care, la scadență, nu le acoperă. Adică, le transformă, în mici dezamăgiri. Concret, anunță cu multă vreme înainte acțiuni politice fundamentale și, aproape de termenul lor, retractează sau abandonează. Eu nu înțeleg tipul ăsta de joc. În urmă cu câteva luni, spuneau că vor strânge semnături pentru suspendarea președintelui. Apoi, au lăsat-o baltă. Înainte de Paști, anunțau depunerea moțiunii de cenzură pe 17 aprilie. Ieri au mutat-o pe 18. Adică pentru azi. După care au început să vorbească despre o nouă moțiune în iunie, ceea ce înseamnă că nu cred că cea de azi va avea succes. Sunt doar două exemple. O fi bine, n-o fi bine, nu știu. Ce simt, e că se crează niște așteptări fără final. I-aș sfătui să se străduiască să înlăture această impresie care se conturează. Și să arate că își înțeleg misiunea și că o abordează cu simțul responsabilității.

Urmele celor plecați

De sărbători mi-e foarte dor de ei. Si mai mult ca-n restul zilelor.

Când eram tânără, la începutul carierei mele de soție și de mamă, eram mereu complexată de un lucru: mi se părea că nu pot să reproduc întocmai, pentru ai mei, atmosfera sărbătorii de acasă, de la Grindu. Aveam spaima asta de Crăciun dar și de Paște. Cu timpul mi-a mai trecut, dar mi-au rămas niște repere: nu fierb sarmalele decât în dimineața de Crăciun, de Paște am casa plină de zambile, de narcise, de cozonac proaspăt. Un singur lucru e complet rupt de tradiție: din cauza lui Spartacus care e fascinat de ouăle vopsite, și dacă le prinde le linge pe fiecare și apoi le rostogolește prin toată casa, trebuie să ascund coșul într-un loc sigur. Și să am grijă că uneori îl găsește.

Îmi place foarte mult mirosul acestor sărbători. Dar îmi lipsesc mama, tata, soțul meu, fratele meu.

Fotografie din alt veac

Fotografie din alt veac

Semne de însănătoșire

Constat în ultimele câteva săptămâni că dăm semne de sănătate. Noi, ca societate. E un soi de reviriment, mult mai articulat după Piața Universității. La ce mă refer? S-a dezbătut mult și cu rezultat benefic privatizarea Cupru Min. Guvernanții au anulat licitația după ce premierul se lăudase cu ea. S-a protestat, se dezbate zilnic problema gazelor de șist. Aceiași guvernanți au început să vorbească, să dea informații, să spună că nu s-a dat autorizația de mediu, că un timp e vorba ca Chevron să facă doar explorare și nu exploatare, etc. E de bine și asta. Apoi, lui Theodor Stolojan nu îi ies cifrele, nu bate PIB-ul cu veniturile. Iese public și cere să se lămurească bulibășeala. Culmea e că are dreptate și un economist stagiar înțelege de ce. La fel de dezbătut e și proiectul de modificare a legii privind avorturile, pe care inițiatorii l-au prezentat in mod ipocrit drept panaceul creșterii demografice. E drept că par picați direct din lună și că habar nu au de subiect, că par inspirați de Ceaușescu, cu ușoară frică dar cu mult cinism. De fapt cu doza lor normală.

Salut deci primăvara din societate, din media, sper să dureze și dincolo de anotimp.

Fascinația primăverii

Azi sunt Floriile. Explozia de primăvară, de viață, e tot mai clară. Mugurii de acum câteva zile s-au schimbat în flori de vișin la balconul pisicuțelor mele. Tot geamul e acoperit de florile vișinului și soarele se strecoară în casă printre ele. V-am mai povestit de cuibul pescărușilor noștri de pe acoperiș. Acum câteva minute el și-l păzea țanțos, cu aripile desfăcute, de o stăncuță hoață care vroia să îl atace. N-a avut nici o șansa. E fascinantă primăvara. Vezi totul crescând, în fiecare zi. La fel suntem și noi. Puiul nostru de om, Eva Nicole, care are acum 4 luni, râde, ascultă, gângurește, chiuie, crește frumos, încurajată de primăvară și înconjurată de dragoste. Fascinația primăverii e, de fapt, fascinația vieții. Înmugurim, înflorim, facem fructe, ne cad funzele, iernăm uneori și apoi de la capăt. Azi e ziua multor oameni dragi. Tuturor, LA MULȚI ANI!

Slăbiciunile lui MRU

În emisiunea de aseară, dincolo de aerul ușor suficient și destul de arogant pe care îl afișa premierul în exercițiu, a trebuit să răspundă la un moment dat moderatorului dacă are puncte slabe – adică slăbiciuni. S-a gândit, i-au jucat ochii în spatele lentilelor câteva secunde și a răspuns că s-a temut uneori că prea multă școală te poate rupe de realitate. Nu crede însă că e și cazul lui. Nu pot să nu îi remarc lipsa de modestie, dar mai ales faptul că ruperea de realitate e chiar e cazul domniei sale. Tocmai motivase alocarea de bani cu destinație electorală, cum bine știm, prin “nevoia” unor primării de a plăti facturile la utilități, de a astupa groapa din cauza căreia nu poate ajunge ambulanța la bolnavi, etc.

Asta da conectare la lumea reală. Domnule prim ministru, suntem la începutul lui aprilie! Bugetele localităților abia s-au aprobat. Dumneavoastră credeți că au rămas deja fără bani pentru facturi și gropi? Mi-e teamă că dumneavoastră sunteți chiar rupt de realitate, sau poate prea puternic ancorat în realitatea și jocul politic al momentului.

Update: Iulian Leca face aceleași observații in acest articol.

Pe fundul gropii

Am mai vorbit despre degradarea politicii la noi (o colectie de articole aici). Mă uit la ce se petrece acum, îngrozită. Vom avea cele mai urâte alegeri dintre toate. Da, al șaselea rând de alegeri locale e cel mai mizerabil dintre toate. Vom avea un singur tur de scrutin (adio democrație!), partide care au înebunit complet. Migrația politică, dezmăț curat. Alianțele, frăție cu dracul ca să treacă puntea. Dacă în Ialomița sunt, până azi, 9 primari care-și schimbă partidul pe genunchi, dacă Piedone se întoarce și lumea e fericită, dacă Prigoană intră în cursă în timp ce firmele lui mătură harnic chiar și prin Urziceni, e clar că suntem pe fundul gropii.

Sigur că mă întreb cum am ajuns aici. Și cum fiecare din noi, ales și alegător am contribuit la asta. Eu personal, chiar mă simt vinovată. Vinovată nu pentru ceea ce am făcut ci pentru ce n-am făcut. Pentru că n-am spus celor ce-mi purtau sâmbetele ce cred despre lipsa lor de principii, de moralitate, despre inadecvarea lor la rosturile politicii și ale demnității publice. Pentru că am făcut pasul înapoi, decent și în liniște. Alegătorii au contribuit și ei, fără să știe, lăsându-se sărăciți, manipulați, momiți pentru un vot.

Când ieșim din groapa asta? În nici un caz pe 10 iunie. Poate după!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: