Maria Petre

Noi suntem oamenii pe care îi aşteptăm

Archive for the month “Martie, 2013”

Pe marginea prăpastiei

Așa arată, din păcate, Cipru, si nu numai el. M-am uitat cu mare atenție și cu multă îngrijorare la această nouă  răbufnire de criză. Am urmărit declarațiile liderilor din Parlamentul European și voi cita, pe scurt pe fiecare.

Martin Schultz – socialist german, președintele Parlamentului European: salută acordul de salvare a Ciprului dar spune că „negocierilor le-a lipsit tranparenta și legitimitatea democratică”. Joseph Daul – popular francez: „acordul permite evitarea falimentului dezordonat”. Hannes Swoboda –  socialist austriac: „încrederea oamenilor în UE a fost zguduită serios în Cipru și în afara acestuia”. Și, în fine, cea mai realistă declarație, după mine, a lui Sharon Bowles – liberal britanic, președinta Comisiei Economice a Parlamentului: „Salut acordul, bazat pe o ierarhie a pierderilor dar și pe acceptarea faptului că băncile pot eșua. Cetățenii și piețele sunt uimiți de gradul de improvizare arătat de liderii zonei euro.”

Eu simt un fior rece pe spate atunci când fiecare nou episod al acestei nesfîrșite crize ne arată o Europa politică tot mai departe de cetățenii ei, pedepsind oamenii de rând în locul celor care trăiesc din specula financiară.

Mă impresionează și mă sperie,  de fiecare dată, cum stau la coadă la bancomate, în zilele de plată a pensiilor sau a alocațiilor zeci de oameni necăjiți. Mă sperie când mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi, acesta masinărie rece ar rămâne închisă și goală, așa, ca în Cipru. Și mă mai gândesc, câteodată, ce frumos ar fi să-i văd pe liderii europeni care iau cu detașare aceste decizii prin care cei mulți plătesc nota lăcomiei și imoralității piețelor financiare, la coadă la bancomat, amestecat, în sfârșit cu milioanele de necăjiți care au stat  aprope toată viața lor la câte o coadă.

Fiecare pasăre pe limba ei piere

Am auzit asta de mii de ori în viață dar nu mi-a fost mai clar sensul niciodată ca azi. Mă refer, evident, la alegerile din PDL. Mai exact, la finalul lor. La cât de penibile au apărut și tupeul și răutatea și șmecheria care, păreau să le aducă unora, la nesfârșit, câștig de cauză. A fost o zi istorică și din păcate, nu cred că ei își dau încă seama de asta. N-au mai ținut manipularea, frica, n-a mai ținut niciuna din metodele care, ani la rândul i-au adus unuia, aceluiași, succes după succes. Ba chiar aceste metode, șmecheria cu fraudele anunțate preventiv au fost cele care și-au pus amprenta pe rezultat dar și pe finalul rușinos. Sunt doar câteva lucruri care m-au făcut să mă gândesc la zicala din titlu.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: