Maria Petre

Noi suntem oamenii pe care îi aşteptăm

Archive for the tag “fericire”

Moș Crăciun din noi

Am petrecut Crăciunul cu copiii. Toți suntem mai aproape de copilărie în această zi. Vorbim despre Moșul care ne aduce daruri ca și cum el ar fi adevărat, uitând ziua în care alt copil ne-a spus că el nu există.

Îmi amintesc de o delegație în Finlanda, în miezul verii. Din tot programul, toți am așteptat cu nerăbdare vizita la casa lui Moș Crăciun – Santa Claus – în Rovaniemi, aproape de Polul Nord. Finlandezii ne-au convins pe toți, oameni în toată firea, că Moș Crăciun există, ne-au arătat în casă lui un mecanism uriaș de ceas, cu sute de roți dințate care-l ajută pe Moș Crăciun să ajungă la vreme la fiecare copil de pe pământ.delegatie Finlanda

De fapt, Moș Crăciun există pentru că Moșul suntem chiar noi. Fiecare dintre noi, mai bun, mai darnic, ajuns la vreme să bucure copilul din sufletul nostru.

Un an cu Eva Nicole

Se spune despre Moș Nicolae că ajută și dăruiește. E adevărat, nouă ne-a dăruit-o în urmă cu un an pe Eva. Eva Nicole. Cel mai frumos dar de pe lume, pentru noi toți. Nicole este și darul omagiu pentru bunicul ei patern, Nicolae, pe care l-ar fi iubit la fel de mult precum iubea el copiii. Eva a făcut ca această zi să redevină binecuvântată. La mulți ani, fetița scumpă a lui buni!

Fascinația primăverii

Azi sunt Floriile. Explozia de primăvară, de viață, e tot mai clară. Mugurii de acum câteva zile s-au schimbat în flori de vișin la balconul pisicuțelor mele. Tot geamul e acoperit de florile vișinului și soarele se strecoară în casă printre ele. V-am mai povestit de cuibul pescărușilor noștri de pe acoperiș. Acum câteva minute el și-l păzea țanțos, cu aripile desfăcute, de o stăncuță hoață care vroia să îl atace. N-a avut nici o șansa. E fascinantă primăvara. Vezi totul crescând, în fiecare zi. La fel suntem și noi. Puiul nostru de om, Eva Nicole, care are acum 4 luni, râde, ascultă, gângurește, chiuie, crește frumos, încurajată de primăvară și înconjurată de dragoste. Fascinația primăverii e, de fapt, fascinația vieții. Înmugurim, înflorim, facem fructe, ne cad funzele, iernăm uneori și apoi de la capăt. Azi e ziua multor oameni dragi. Tuturor, LA MULȚI ANI!

Fericire

Nu am postat nimic de câteva zile. Am trăit din plin și fericit primul dintre rosturi: familia. Sâmbătă, pe 25 februarie a fost botezul primei mele nepoate, a lui Eva Nicole, care s-a născut de Sfântul Nicolae. De vineri, de când  fata mea a venit acasă, am trăit plin, fericit, sensibil, toate clipele exclusiv cu familia mea. Am fost foarte emoționată la slujba și ceremonia botezului celei mici, iar ea părea că știe ce i se întâmplă. A fost cuminte ca un înger și la ceremonie și după. Nu există dar mai mare decât cel ce mi-a fost dat și mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Să-ți vezi copiii, la rândul lor, fericiți cu familiile lor și  toți pe lângă tine e un vis trăit aievea.

Prietenele mele

Două personaje importante lipsesc din postările mele de până acum: Spartacus și Catrinel. Sunt cele două pisici ale noastre și azi m-am gîndit că ar fi bine să va povestesc și despre ele. La început de tot, prin tinerețe, am avut un motan, îi spuneam Body, de la Bogdan, era frumos, foarte inteligent, bea apă de la chiuvetă și folosea wc-ul, nu glumesc, folosea deseori wc-ul. Body era însă aventurier, pleca afară din casă în fiecare seară și revenea dimineața. Până într-o dimineață cînd nu a mai venit, noi l-am căutat și l-am plâns mult, dar am aflat că l-a călcat o mașină pe Matei Basarab, pe bulevard. Era în vara 2000, soțul meu era deja bolnav.

La puțină vreme după aceea, un prieten l-a găsit pe Spartacus la Țăndărei, în curtea spitalului care acum e închis, era puiuț de câteva luni. Așa a apărut el. În vara lui 2001, eu eram la Grindu, tatăl meu murise de curînd, la 6 luni după soțul meu, Iuli și Andi erau acasă, la Slobozia. Când m-am întors am găsit 2 pisici, un prieten al lui Iuli o adusese pe Catrinel de la Andrășești. Așa am ajuns să am cele două aristocrate de acum. Ele sunt personaje importante ale vieții mele, sunt foarte fandosite la mâncare, iar în zilele când sunt plecată la Bruxelles sau Strasbourg, e o întreagă poveste: Iuli, Alex și doamna Ioniță vin și au grijă de ele. Spartacus le face figuri, îi aleargă prin toată casa, Catrinel se ascunde în cel mai inaccesibil loc de sub paturi. Catrinel suferă când eu lipsesc, îmi caută hainele și doarme pe ele. Când mă întorc de la aeroport noaptea târziu, Spartacus mă așteaptă întotdeauna la ușă. Catrinel doarme pe valiza mea, de fericire că am revenit. Am multe povești frumoase cu pisicile mele. Va mai spun pe parcurs.

Catrinel si Spartacus

Catrinel si Spartacus

Topul fericirii

România, pe ultimul loc într-un top al fericirii, alcătuit pentru 58 de țări. Așa sună o știre postată azi pe agenția Hotnews. România, dominată de dezamăgire la 5 ani de la aderarea la UE, citat din analiza Deutsche Welle, pe aceeași agenție de știri. Suntem în 4 ianuarie 2012. Puterea actuală a rămas pe pârtie, la Predeal, e fericită, nu e dezamăgită, scrie pe blog că 2012 e bun și are dreptate: e bun pentru ei. Cine o fi pe primul loc în topul fericirii la români?

Crăciunul cu copiii mei

Aproape au trecut Sărbătorile. Cea mai frumoasă dintre ele, Crăciunul cu copiii mei, îmi este încă proaspătă în suflet. Se spune că totul se înregistrează și că odată ce trăiești niște zile minunate, ele nu mor ci încearcă să antreneze și celelalte zile pe urmele lor, pentru a le semăna. Se mai spune că trebuie să încercam să trăim bine o singură zi, de exemplu Crăciunul și această zi va vorbi cu următoarele și le va învăța să fie asemenea ei: echilibrate, ordonate, armonioase!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: